Analiza Serviciului de Informații al Armatei Ucrainene, publicată pe 20 iulie 2026, arată că Moscova aplică o politică deliberată de etnocid în regiunile ocupate temporar. Scopul este ștergerea identității ucrainene și înlocuirea populației locale din Donbas și Crimeea cu cetățeni ruși și migranți din Asia Centrală și Caucazul de Nord.

În 2025, în zona ocupată a Donețkului, creșterea naturală a populației a fost negativă cu 9,9%, de peste două ori mai grav decât media Rusiei. În decurs de zece ani, numărul locuitorilor din Donbas a scăzut de la aproximativ 7,37 milioane în 2001 la circa 3,75 milioane la începutul lui 2024. Până în iulie 2026, în Crimeea și Sevastopol trăiau între 200.000 și 300.000 de etnici ruși, iar în regiunile ocupate Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson s-au stabilit aproximativ 200.000 de ruși și 100.000 de migranți de muncă, cu încă 10.000 de noi migranți înregistrați în 2026.

Pentru a atrage acești coloniști, statul rus oferă salarii duble și indemnizații substanțiale: chirie de până la 7.210 ruble pe zi și diurnă de 8.480 de ruble, ceea ce poate depăși 470.000 de ruble (peste 5.000 de dolari) pe lună. Programele „Doctor la țară” și „Profesor la țară” obligă specialiștii ruși să lucreze în zonele ocupate cel puțin cinci ani, iar autoritățile distribuie gratuit terenuri agricole și locuințe expropriate, inclusiv 4.000 de loturi de teren pentru militari în 2025.

Planurile pe termen lung prevăd creșterea semnificativă a populației în zonele de colonizare. În Mariupol și Kalmiuske, autoritățile ruse țintesc să ridice numărul locuitorilor de la 228.000 la 518.000 până în 2035, în principal prin aducerea de cetățeni ruși. În Crimeea, proiectele de colonizare se extind până în 2036‑2042, cu scopul de a spori atractivitatea economică pentru tinerii și cadrele calificate din Rusia. Aceste măsuri modifică structura demografică a teritoriilor ocupate și au implicații majore pentru suveranitatea Ucrainei și pentru stabilitatea regională.