La 27 august 1991 Republica Moldova și-a proclamat independența, marcând un moment decisiv în istoria recentă a țării. La aniversarea a 35‑a, foștii deputaţi ai primului Parlament, profesorii și diplomaţii care au participat la acel proces au vorbit la Radio Moldova, subliniind că nu a fost vorba doar de un act politic, ci de voinţa colectivă a poporului. Ion Mereuță, unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă, a amintit că „focul nostru, setea pentru libertate, limbă și identitate” a fost prezent în fiecare cetăţean.

Conştiinţa de libertate s‑a manifestat în şcoli, spitale şi instituţii culturale, chiar dacă riscurile erau enorme. În 1990, adoptarea Declaraţiei de Suveranitate a avut loc sub ameninţarea structurilor sovietice, iar Mereuţă a subliniat că „declaraţia de suveranitate a fost cu riscuri foarte mari, pentru că atunci era încă Uniunea Sovietică”. Populaţia a continuat să susţină acest demers, în ciuda blocajelor logistice.

Când trenurile au fost oprite pentru a împiedica mulţimea să ajungă la Chișinău, mii de oameni au pornit pe jos din satele şi raioanele ţării. Daniela Vacarciuc, profesoară de istorie, a povestit că a mers de la Corneşti la capitală pe jos, deoarece trenurile fuseseră suspendate imediat după puci. În acelaşi timp, primul ministru de externe, Nicolae Țâu, a luat decizii curajoase, cum ar fi liberalizarea frontierei cu România, considerând că aceasta era în interesul naţional.

România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Moldovei în aceeaşi zi, 27 august 1991, subliniind sprijinul internaţional primit. Amintirea acestor evenimente arată că dorinţa de libertate a întregii societăţi a modelat parcursul naţiunii şi rămâne relevantă pentru generaţiile viitoare, care trebuie să păstreze și să valorifice acea moştenire.