Arheologii au reușit să reconstituie un posibil act de violență letală petrecut acum 75.000 de ani, oferind noi perspective asupra vieții neanderthalienilor. Conform unei cercetări publicate în revista „Scientific Reports”, un neanderthalian care a trăit pe teritoriul actualului Irak, în regiunea Kurdistan, și-a pierdut viața în urma unei lovituri cu o suliță de lemn ascuțită. Oamenii de știință au analizat rămășițele acestui individ, cunoscut sub numele de Shanidar A, descoperite în Peștera Shanidar. Pe lângă omoplatul stâng perforat, au fost găsite și oasele mâinii drepte, trei coaste și câteva dinți. Orificiul de 15 milimetri diametru de pe omoplat este considerat cea mai timpurie dovadă a utilizării unei sulițe ascuțite împotriva unei alte ființe umane în Orientul Mijlociu preistoric. Unghiul de penetrare și alte indicii sugerează că lovitura mortală a fost aplicată din față, cu o forță suficientă pentru a traversa cutia toracică. Aceasta a afectat probabil un plămân și vasele de sânge majore, lăsând în urmă un orificiu de ieșire aproape perfect circular pe omoplat. Dr. Emma Pomeroy, coordonatoarea studiului din cadrul Universității Cambridge, a declarat că lovitura fatală ar fi putut fi intenționată, vizând inima, deși nu exclude complet ipoteza unui accident de vânătoare. Totuși, profesorul Chris Stringer de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, care nu a fost implicat în cercetare, consideră că varianta unui atac din partea unui rival este mult mai plauzibilă, având în vedere poziționarea și amploarea rănii. Această descoperire readuce în discuție o altă găselniță din aceeași peșteră, realizată în 1957: rămășițele unui alt neanderthalian, în vârstă de aproximativ 50.000 de ani, care prezenta o rană parțial vindecată la coastă, cauzată probabil de o suliță cu vârf de piatră. Deși nu se poate stabili cu certitudine dacă aceste victime au fost rănite din greșeală de tovarășii de vânătoare sau ucise de rivali, ele se alătură unui corpus tot mai mare de dovezi care indică faptul că violența interpersonală era mai răspândită și își are originile mai adânc în preistorie decât sugera consensul științific anterior. Un exemplu relevant în acest sens este un studiu din 2022, care a analizat craniile neanderthalienilor timpurii din situl arheologic „Groapa cu Oase” (Sima de los Huesos) din nordul Spaniei. Cercetătorii au identificat 57 de leziuni craniane vindecate la 20 de indivizi, dintre care nouă prezentau fracturi potențial fatale, iar șase aveau răni prin înțepare similare în partea stângă-spate a capului. Repetiția acestor leziuni în aceleași zone sugerează lovituri deliberate, nu accidentale. Timp de decenii, arheologii au asociat începutul războaielor organizate de apariția agriculturii, când oamenii au început să trăiască în așezări permanente și să concureze pentru pământ, animale și resurse. Noile descoperiri demonstrează însă că uciderile individuale existau cu mult înaintea revoluției agricole, în rândul comunităților de vânători-culegători și chiar al rudelor umane și mai vechi. Dezbaterea științifică actuală se concentrează acum pe frecvența reală a acestor acte de violență și pe momentul în care atacurile sporadice s-au transformat în conflicte organizate între grupuri.