Kristof s-a născut în România în anul 1992. Acum, Henry conduce o ambulanță pe drumurile din nord-vestul Franței. Seara, cântă la acordeon și face sute de oameni să danseze la petrecerile tradiționale bretone. Viața lui Attila Henry, pe numele lui românesc Kristof, pare astăzi stabilă, aproape liniștită. Puțini dintre cei care îl văd pe scenă știu însă că această viață a început într-un orfelinat din România. Într-un interviu exclusiv pentru Libertatea, Attila își pune în ordine amintirile și spune, fără ocol, ce a rămas cu el din perioada pe care mulți copii nu reușesc să o povestească niciodată.Copilul din orfelinatul românesc care și-a găsit viața în Bretania: povestea lui Attila HenryAttila Henry nu are amintiri complete din primii ani pe lumea asta, ci doar imagini izolate, ca niște fotografii rămase într-un album vechi. Își amintește o clădire mare, o poartă albastră pe care copiii o traversau zilnic și dormitoarele în care paturile erau așezate unul lângă altul, nisipul din curte, un miros de mâncare pe care l-a înțeles abia mult mai târziu și… foc.„Nu sunt povești complete, ci mai degrabă fragmente, imagini izolate. Îmi amintesc o clădire mare, o poartă albastră pe care o treceam și dormitoarele unde mai multe paturi erau așezate unul lângă altul. Unele senzații sunt încă foarte vii. De exemplu, nisipul. Îmi amintesc textura lui. Și mai ales un miros de mâncare care m-a urmărit mult timp, fără să știu exact ce este. Abia mai târziu am înțeles că era mirosul de speculoos (n.r. un anumit tip de biscuit). Există și o amintire mai puternică, aproape dură: un incendiu izbucnit în bucătăria orfelinatului. Chiar și acum, imaginea este foarte clară. Sunt puține lucruri, dar sunt urmele unei perioade dinainte, senzații care au rămas atunci când multe alte amintiri s-au pierdut”, încearcă Attila să descrie trecutul pentru Libertatea.„De data asta plec eu?” Copilăria lui Attila, între poarta albastră a orfelinatului și FranțaÎși mai amintește și copiii, veșnic atârnați Sursa: libertatea.ro