M-am plimbat luni, 9 februarie 2026, prin România de sud și Bulgaria de nord. Am ajuns și în câteva locuri importante pentru imaginarul istoric românesc: Oreahovo (Rahova), Pleven (Plevna) și Grivitisa (Grivița).Rahova e vizavi de Bechet; pe aici se trece cu bacul – 34 de euro, trei persoane plus o mașină. Dacă mai adăugăm și nouă euro taxa din România, rezultă la final un 43 de euro la ieșirea din țară, tarif similar și la întoarcere.Intrarea și ieșirea din țară, deopotrivă în România și Bulgaria, arată oribil, pare că intri și ieși din niște silozuri & antrepozite dezafectate. Pe drumul spre Plevna ești martorul viu al subdezvoltării cronice, un pustiu economic fără margini: am trecut prin Rahova, Selanovtsi, Knezha, Iskar, Dolni Dabnik, Yasen, Plevna și apoi Grivița.Plevna e totuși al șaptelea oraș al Bulgariei, cu ușor sub 100 de mii de locuitori. Dar senzația e de oraș părăsit, chiar în paragină. Obișnuitele supermarketuri străine, multe clădiri degradate, o stare de somnolență și plictiseală. În mallul din centrul orașului, multe magazine închise, un mic împinge tava mai anima zona restaurantelor.Celelalte localități sunt de-a dreptul moarte, cvasiabandonate. Vântul și cenușiul lunii februarie amplifică senzația, pari într-o zonă crepusculară, cu niște câini de pripas care umblă de colo-colo. Cu nimic deosebit de peisajele din Stalker (Călăuza), cu deosebirea că aici, „Zona” nu mai e un loc misterios, periculos, ci doar niște banale sate pustiite economic, umedul și răcorosul acestui februarie tăios de rece dându-le o notă ftizică, de final de boală (economică) mortală. Aceeași stare de lucru și pe malul românesc, cu mențiunea că la noi, casele sunt mai bine întreținute. Dar de la Turnu Măgurele, spre Corabia, Dăbuleni, trecând prin toate satele ce urmăresc firul Dunării până la Calafat, Zăval, Nedeia, Măceșu de Jos, Săpata, Bistreț, Rast, Ghidici, Poiana Mare, totul, dar absolut totul e un deșert economic plenar. (1) Agricultura de subzistență, Sursa: libertatea.ro