Conferința de Securitate de la München (13–15 februarie 2026) a trasat o linie clară între liderii proactivi și statele care riscă izolarea. În timp ce președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a reușit o serie de întâlniri bilaterale de „greutate” cu șeful NATO și secretarul de stat al SUA, absența președintelui României, Nicușor Dan, ridică semne de întrebare privind relevanța strategică a Bucureștiului în noul context transatlantic. România, sub spectrul ambiguității strategice Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, explică faptul că absența lui Nicușor Dan de la München (și anterior de la Davos) nu este întâmplătoare, ci reflectă o teamă de marginalizare. Conform expertului, participarea României fără un rol de „prim-plan” sau fără un discurs care să influențeze agenda globală ar fi fost mai dăunătoare decât absența în sine. „Absența noastră este cauzată și de faptul că România nu a avut o poziție extrem de clară, ci mai degrabă a încercat să continue această ambiguitate strategică în relația euroatlantică”, afirmă Mișcoiu. Lecția de diplomație a Maiei Sandu În contrast cu Bucureștiul, Chișinăul a demonstrat o ofensivă diplomatică remarcabilă. Maia Sandu s-a întâlnit oficial cu Marco Rubio (Secretar de Stat SUA) și Mark Rutte (Secretar General NATO), consolidând profilul Republicii Moldova ca punct critic pe harta securității europene. Succesul Maiei Sandu este pus pe seama a trei factori cheie: Situația geopolitică vitală: Moldova are nevoie disperată de garanții de securitate, nefiind membră NATO sau UE. Diplomație proactivă: O prezență tranșantă care a transformat Chișinăul într-un factor de interes global mai mare decât România. Profil internațional solid: Capacitatea președintei de a se manifesta la cel mai înalt nivel, mult peste media altor șefi de stat. Mesajul SUA: „Ghiuleaua de plumb în mănușă de mătase” Un alt punct central al conferinței a fost discursul lui Marco Rubio. Deși a folosit un ton mai conciliant decât discursurile anterioare ale administrației Trump, mesajul de fond rămâne neschimbat: Europa trebuie să își consolideze autonomia strategică. Politologul Sergiu Mișcoiu avertizează că referirile culturale la valorile comune au fost doar „mănușa de mătase” care învelește o politică dură, tranzacțională. SUA cultivă în mod deliberat o ambiguitate: pe de o parte promit că nu abandonează Europa, pe de altă parte cer plăți și implicare militară proprie sporită din partea aliaților. Europa se rearanjează: Axa Paris-Berlin și semnalul de alarmă al lui Zelenski Conferința a scos în evidență și faliile interne ale UE: Germania (Friedrich Merz): A afișat un discurs de putere, dorind să impună dominanța Berlinului în cadrul instituțiilor europene. Franța (Emmanuel Macron): A continuat să pledeze pentru o Europă autonomă, mai puțin dependentă de deciziile Washingtonului. Ucraina (Volodimir Zelenski): A prezentat dovezi video cu dronele Shahed, avertizând că fără un sprijin masiv pentru Ucraina, aceste amenințări vor ajunge în inima capitalelor europene în timp record. Sursă: adevarul.ro