La 20 de ani de la primul embargo al Rusiei, sectorul vitivinicol este unul dintre domeniile strategice ale Republicii Moldova. Contribuie cu circa 2% la Produsul Intern Brut și asigură peste 150 de mii de locuri de muncă. Embargourile din 2006 și 2013, ambele motivate politic, au lovit puternic economia și sectorul.

Peste 80 de vinării au falimentat, suprafața plantațiilor de viță-de-vie s-a redus cu 40%, afectând grav întregul lanț de producție. Zeci de mii de persoane au rămas fără loc de muncă, dar Republica Moldova a rezistat și a transformat criza într-o oportunitate, orientându-se spre piața occidentală, stabilă și previzibilă.

În prezent, vinurile moldovenești sunt printre cele mai apreciate în întreaga lume. Nu a fost ușor, dar producătorii au reușit împreună.

Mihai Duca, director la o vinărie, descrie șocul inițial: companiile au redus personalul, au vândut active în vrac și multe vinării au dispărut. Acum două decenii, el exporta 80% din producție pe piața rusă, care s-a închis peste noapte.

Din punct de vedere financiar, înainte de 2006 o companie avea exporturi de aproximativ șapte milioane de dolari și datorii de 4‑5 milioane. După embargo vânzările au scăzut la 1,5 milioane, iar datoriile au rămas, o catastrofă.

Compania a rezistat, a plătit toate datoriile bancare după aproape șase ani și s-a adaptat noilor realități. După ridicarea treptată a embargoului în 2007 a revenit parțial pe piața rusă, dar a abandonat-o definitiv în 2013, când Kremlinul a impus un nou embargo în contextul apropiării Moldovei de Uniunea Europeană.

Fiecare producător și-a găsit propria nișă: inițial piața internă, apoi Belarus, România, țările baltice, Polonia și altele. Embargoul a determinat o regândire profundă și a deschis noi oportunități; astăzi produsele ajung pe piețe din Uniunea Europeană și chiar din China, fiind exportate în zece țări, cu un volum anual de aproximativ două milioane de sticle.

În 2007 s-a decis să rămână doar cu divinurile, decizie care a salvat vinăria. Stocurile existente au fost colacul de salvare în criză.

Procesul de producție este îndelungat: de la procesarea strugurilor până la vânzarea sticlei trec în medie opt ani și jumătate. Vinăria produce divinuri de diferite vârste, unele apropiindu-se de 40 de ani, adăugând doagă de stejar pentru aromă rafinată. Doaga de stejar este depozitată în cisternă cu o capacitate de cinci metri cubi.

Vinăria produce în jur de două milioane de sticle, din care 30% sunt exportate. Exporturile s-au diversificat către Uniunea Europeană, Asia, Africa, creând o piață globală. Criza din 2006 a forțat industria să se reinventeze.

Cum credeți că se va dezvolta sectorul vitivinicol moldovenesc în următorul deceniu?