La Geneva, în cadrul unui side event al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, politicieni europeni și activiști au cerut o revizuire serioasă a statutului GSP+ al Pakistanului. Au subliniat că recordul de drepturi ale omului al țării devine din ce în ce mai greu de reconciliat cu condițiile accesului preferențial la piața UE.

Barbara Bonte, europarlamentar, a insistat că GSP+ este un instrument condiționat, nu un drept permanent, și că Pakistanul trebuie să dovedească respectarea obligațiilor internaționale pentru a beneficia de acest privilegiu. Nikolaos Vrettos a atras atenția asupra persecuțiilor religioase, în special a creștinilor, iar fostul ministru Zulfi Bukhari a descris represiunea împotriva lui Imran Khan și a susținătorilor săi. Fiul lui Khan, Kasim, a oferit o relatare personală a detenției tatălui său în condiții de izolare și lipsă de îngrijire medicală.

Intervențiile au extins discuția și la Balochistan, unde Dr. Naseem Baloch a enumerat dispariții forțate și execuții extrajudiciare, subliniind că abuzurile nu sunt noi și au persistat indiferent de guvern. Toți vorbitorii au convenit că problema nu este doar comercială, ci atinge credibilitatea UE în legarea comerțului de respectarea drepturilor omului.

Întrebarea rămâne: cum ar trebui UE să reacționeze când un partener comercial nu respectă condițiile GSP+? Ar trebui să se aplice sancțiuni stricte, să se ofere un plan de reformă sau să se renunțe la acord? Ce părere aveți despre echilibrul dintre comerț și drepturile omului în acest caz?