Pe 1 aprilie 1941, lângă satul Fântâna Albă, în nordul Bucovinei, sute de civili care încercau să treacă în România au fost împușcați de grănicerii sovietici. Supraviețuitorii, printre care Gheorghe Holovati, povestesc că oamenii se adunaseră în coloane pașnice, cu cruci și steaguri, sperând să plece legal după zvonuri răspândite de autoritățile sovietice.

În apropierea graniței, coloana a fost întâmpinată de soldați cu mitraliere ascunse în pădure. La semnal, focul s-a deschis și un infern a cuprins grupul, mulți căzând unul peste altul. Holovati, care era alături de tatăl său, a scăpat miraculos și atribuie salvarea lui Dumnezeu.

Documentele trimise la Moscova descriu incidentul ca o tentativă ilegală de trecere a frontierei, menționând aproximativ 500‑600 de persoane și în jur de 50 de victime. Această versiune contrazice mărturiile românești, care estimează numărul morților între câteva sute și câteva mii.

Istoricii consideră masacrul de la Fântâna Albă una dintre cele mai grave crime împotriva populației românești din nordul Bucovinei, adesea numit Katynul românesc. Diferențele de cifre reflectă încercarea autorităților sovietice de a minimaliza tragedia.