Radu Hossu, activist civic și corespondent de război, a publicat o analiză amplă la 40 de zile de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, subliniind că, deși s-a anunțat o încetare a focului, războiul nu s-a încheiat. Potrivit lui, efectele geopolitice și economice ale confruntării sunt majore, iar principalii beneficiari sunt Iranul, Rusia și China, în timp ce populația civilă iraniană rămâne cea mai mare pierdere.

Unul dintre avantajele strategice ale Teheranului, conform lui Hossu, este controlul asupra Strâmtorii Ormuz, pe care Iranul l‑a folosit în negocierile cu fostul președinte american Donald Trump. În paralel, Statele Unite ar fi consumat între 10 și 55% din stocurile de muniție strategică, slăbind capacitatea de descurajare față de China și sprijinul pentru Ucraina. Ridicarea sancțiunilor asupra exporturilor petroliere maritime a adus beneficii semnificative atât Rusiei, cât și Iranului.

Impactul economic se resimte deja în Europa: creșterea prețurilor la combustibili, inflație și incertitudini în sectoarele IT, agricol și energetic. Hossu susține că China va ieși întărită pe termen lung, datorită investițiilor masive în energie verde și a vulnerabilităților din industria tehnologică a Coreei de Sud și Taiwanului. În contrast, dependența europeană de energie și blocajele în investițiile verzi fac ca continentul să fie „marea pierzătoare”.

Pe plan internațional, NATO se confruntă cu o criză internă fără precedent, iar viitoarele negocieri de pace, programate în următoarele două săptămâni, ar trebui să se bazeze pe planul iranian în zece puncte, care include dreptul de îmbogățire a uraniului și ridicarea sancțiunilor. Rămâne de văzut dacă aceste discuții vor duce la o soluție durabilă sau vor prelungi tensiunile. Ce părere aveți despre rolul Chinei și al Rusiei în acest conflict și despre perspectivele unei păci reale în regiune?