Aliații Statelor Unite din Europa, Asia și Orientul Mijlociu se confruntă cu o dilemă tot mai accentuată. Nemulțumiţi de deciziile președintelui Donald Trump – de la tarifele comerciale și sprijinul pentru Ucraina, până la declaraţiile privind Groenlanda – aceştia rămân totuşi dependenţi de sprijinul militar și economic american. Războiul cu Iranul a amplificat incertitudinile, blocând Strâmtoarea Ormuz și amenințând criza energetică globală.

În Europa, unii oficiali pun sub semnul întrebării însăși natura relației transatlantice. Trump i-a numit „lași” pe statele europene și a sugerat o posibilă retragere din NATO, iar Roderich Kiesewetter a remarcat că „Statele Unite sunt imprevizibile”. În ciuda acestor tensiuni, nu există pe termen scurt un substitut pentru capacitățile militare și economice ale SUA; China și Rusia sunt percepute ca rivali, nu ca alternative. Michael Fullilove, citat de The Wall Street Journal, subliniază că influenţa globală a SUA s-a bazat mult pe consensul aliaţilor, o percepție în schimbare.

Situaţia este deosebit de sensibilă în Golful Persic, unde prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, și oficialii emiratiului, precum Anwar Gargash, reafirmă că „principalul nostru partener de securitate rămâne Statele Unite”. În Asia, Coreea de Sud se îngrijorează de redistribuirea resurselor militare americane către Orientul Mijlociu, în contextul tensiunilor cu Coreea de Nord și al creşterii influenţei Chinei. Secretarul de stat Marco Rubio a sugerat ca aliaţii să îşi asume un rol mai activ în gestionarea crizei energetice generate de blocarea Strâmtorii Ormuz, în timp ce senatorul italian Carlo Calenda și fostul premier australian Malcolm Turnbull au cerut o politică externă americană mai previzibilă.

Sondajele YouGov arată o creștere a neîncrederii față de SUA în rândul populaţiilor europene, aproximativ o treime considerând Statele Unite o potențială amenințare. Conflictul actual este unul dintre puținele din ultimul secol în care SUA acționează fără sprijinul direct al aliaţilor tradiționali, spre deosebire de intervenţiile din Irak sau Afganistan. Analiştii avertizează că relaţiile transatlantice traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, fără o direcție clară privind evoluţia lor viitoare. Ce credeţi că ar trebui să facă aliaţii pentru a-şi recâştiga autonomie şi stabilitate în relaţia cu Washington?